Dependențele, de orice tip, au și o componentă ritualică, un comportament stereotip pe care individul îl respectă și valorizează. Țigara de după masă, țigara de după sex, bricheta tip Zippo, lingura de preparare și alte obiecte și comportamente asociate fac din activitatea care ne dă dependență, o componentă a firii noastre.

Simțim dependența că fiind o parte din noi, care e... "a noastră".

Ne place rutina dependenței pentru că avem încredere în ea și în capacitatea ei deja cunoscută nouă de a ne aduce plăcere.

Este cunoscutul pe care ne place să îl avem zilnic alături de noi.Chiar și când știm că ne va face rău, nu simțim asta pentru că acum ea ne face bine. Dar dacă nouă nu ne va face rău? Doar unora le face. Nouă poate nu ni se va întâmpla nimic. E similar cu ceea ce crede dependentul de jocuri de noroc. Dacă el va fi câștigătorul, în timp ce alții se ruinează?

Ca să ne lăsăm, trebuie să nu mai credem în lucrurile de mai sus, nu doar să cunoaștem efectele negative ale dependenței. Trebuie să ne despărțim de ea ca de o persoană care ne face să suferim, pe care nu o mai iubim, pe care știm că nu avem de ce să o regretăm nicicând.

Abia atunci putem să ne imaginăm viitorul, alături de oameni care nu ne obligă să le dăm atenție, care nu ne costă averi, care nu ne rănesc sau omoară.