E simplu să spui că se uită la Insula Iubirii pentru că sunt proști. În realitate, singurul aspect al emisiunii care ar putea îndepărta publicul inteligent este calitatea umană a concurenților. Dacă ai trecut peste asta, vei constata că interacțiunile și emoțiile "personajelor" se regăsesc și în tine. De fiecare dată când cei filmați exprimă autentic o emoție, aceasta va căuta pe omoloaga sa din mintea ta.

Oamenii se uită la Insula Iubirii pentru că se identifică cu ceea ce le place la concurenți și pot urî, ironiza, bârfi despre alții ceea ce, de fapt, urăsc sau resping la ei înșiși.

Pe principiul "iubesc trădarea, dar urăsc trădătorii" publicul are ocazia să evalueze din fotoliu relațiile amoroase, trădările, supărările și împăcările unor oameni la fel de reali ca și ei. Emisiunea devine o oglindă care îți arată fără consecințe obiective atăt trăsăturile tale nobile, dar și pe cele de care îți este rușine.

În trecut, în Italia medievală s-a născut un gen teatral numit comedia dell'arte în care personajele improvizau relații umane de zi cu purtănd măști. Măștile subliniau o anumită caracteristică a personalității personajului. Așa că pe scenă jucau leneșul, mincinosul, îndrăgostitul, avarul etc. Reprezentațiile erau foarte populare pentru că faceau publicul să râdă de defecte.

Astfel de emisiuni ca Insula Iubirii devin foarte  populare și pentru că transmit publicului emoții care din totdeauna l-au făcut să tresară.